Am citit zilele astea din Epistola lui Ioan si mi-a placut mult partea in care Domnul Isus da invataturi ucenicilor si celor ce erau cu El. Dar am ramas inca o data socat de atitudinea multimii fata de Isus. Sa-L ai langa tine pe Mantuitor si totusi sa nu crezi, sa vezi cum profetiile din Vechiul Testament se implinesc... si sa ramai impietrit....si mai mult, sa pleci de langa El. Mi se pare asa de tragic. Dar, cand multi din ucenici Il parasesc , cand invataturile Lui sunt prea "grele" pentru mintea lor limitata, Domnul Isus nu intra in panica, ci ii intreaba si pe cei ce au ramas langa El: "Voi nu vreti sa va duceti?"
Cuvintele din capitolul 6, versetul 68 m-au facut sa zambesc, mi-au luminat ziua:
"Doamne... la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice."
Sunt cuvintele izvorate din inima lui Petru. Sunt cuvintele pe care ar trebui sa le rostim si noi atunci cand suntem atrasi de ispite si de pofte. Cand toti se indreapta intr-o alta directie decat standardele Bibliei, haideti sa avem si noi atitudinea apostolului, sa-L recunoastem pe cel ce detine cuvintele vietii vesnice. Sa-L recunoastem pe El ca Domn si Stapan in vietile noastre, si astfel sa fim partasi cu El in vesnicie.
Da intradevar este socant sa vezi nepasarea oamenilor si ni se pare asa de imposibil ce au facut acei oameni. Vedem toate aceste lucruri deaorece le privim de sus (si me taforing vorbind dar si ca biblia ca o cititm ne uitam de sus sus:D ). Oare nu facem si noi la fel cu Isus, oare nu tot lafel de multa nepasare Ii dam atunci cand acceptam pacatul si stim bine ca pacatuim.
RăspundețiȘtergereEu cred ca tot lafel facem si noi, dar acum privim lucrurile de la nivelul nostru, suntem implicati direct si este mai greu sa vedem barna din ochiul nostru, dar paiul din ochiul celuilalt il studiem si il stim bine.