Ca sa fiu
O lumina in veacul pustiu:
m-am lasat imbracat
de putere, de raze, de har.
Am suit, zi de zi, pe calvar
Si pe-o cruce de lemn
Noduros,
Am murit cu Hristos.
Ca s-ajung
Sarea pamantului
Indelung m-am hranit
Cu chemari, cu trairi
Si-am sorbit din izvoarele vii.
Mi-am vandut
vechiturile omului din trecut
si-ntr-un zbor tot mai drept,
tot mai sus,
m-am unit cu Isus...
---------------------------------------------------------------
Ierusalim, cetatea mea
tot sufletu-mi suspina:
cand oare, cand te voi vedea,
cand oare-n tine voi intra
sa cant in mantuirea ta
pe marea cristalina?
Ierusalim, sfant dor nestins
ce dulce va fi-n tine
cand lungul zbucium va fi-nvins
cand Telul drag va fi atins
iar plansul sters, uitat si stins
si zarile senine.
O, Rai cu ziduri de topaz
iubirea mea te cheama
cu rugaciunile-n extaz,
cu rau de lacrimi pe obraz,
cu dorul sa te vada az'
strigandu-ti: ia-ma, ia-ma!
O, pan-atunci Ierusalim
trimite-ne din tine
arvuna harului sublim
pe care-l cerem si dorim
biruitori sa mostenim
comorile-ti divine.
Traian Dorz
---------------------------------------------------------------------------
Doar langa Tine-mi aflu pacea, cand totu-n jurul meu e plans.
Doar Tu imi mangai zbuciumarea, cand sufletul mi-e-n chinuri strans
Doar langa Tine-mi aflu-alinul, cand plange inima amar
Si-n ochii-ntunecati de lacrimi, Tu-mi readuci seninul iar
Doar langa Tine-mi aflu-odihna, cand marea urla-n jurul meu
Cand lupt cu vartejiri cumplite si ceasul ispitirii-i greu
Doar Tu-mi imprastii norii negri si-nlaturi traznetul cumplit
Tu-mi rupi zavoarele de-arama, spre locul larg si linistit.
Doar Tu, cand fatza Ta-mi rasare, si glasul Tau imi spune bland
Poti stinge marea-mi framantare o pace-adanca aducand.
Doar Tu poti linisti furtuna si valurile ce ne zbat
Cand noaptea prea de mult ne-apasa si sufletul ni-e prea-ncercat.
Nicolae Moldoveanu
---------------------------------------------------------------------------
Vreau să iubesc pe fraţii mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc aşa cum sunt.
Vreau să iubesc pe fraţii mei,
Cu care veşnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.
Vreau deopotrivă să adun,
şi rodu-ntreg şi spicul frânt.
Căci şi Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubeşte-aşa cum sunt.
Când fraţii mei au răni ce dor,
să-mi fie braţul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.
Noi prin Isus am fost iertaţi,
ca să iertăm şi noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe fraţi
n-avem în noi iertarea Lui.
COSTACHE IOANID
