miercuri, 9 decembrie 2009
Avem presedinte !!!
Dupa multe dezbateri si atacuri, romanii si-au ales liderul politic. Nu stiu sigur ce benificii vor avea romanii, dar sigur avem o tara impartita, unii fericiti din cauza proaspatului presedinte, altii tristi, ca nu a castigat favoritul...
Cert e ca si biserica a fost impartita: "Tu cu cine esti?, Ce culoare ai?" Intrebari care nu-si au locul in biserica si totusi, suntem ocupati cu ele. E mai simplu sa vorbesti despre politica decat sa-l intrebi pe fratele tau daca are un motiv special pentru care sa te rogi. Asta e realitatea, ne sablonizam si uitam sa fim oameni.
Stau si ma intreb care erau subiectele de conversatie a fratilor pe vremea comunismului. Desi puteau sa discute despre cine mai "toarna", nu au facut-o. S-au zidit unul pe altul. Au mijlocit unii pentru altii. Si mai mult ca sigur ca aveau de ce sa fie multumitori, chiar daca se intalneau pe ascuns.
Nu am trait prea mult in perioada comunismului, dar marturiile fratilor ma fac sa imi doresc un presedinte ca tovarasul Ceausescu. De fapt, un dictator. Un dictator care, desi nu asta era planul lui, i-a unit pe crestini, i-a facut sa se iubeasca, si mai mult, i-a trecut prin "strecuratoare" si au ramas aproape de Domnul doar cei care L-au iubit sincer.
Daca am avea parte din nou de persecutii,cati dintre noi ar mai sta aproape de El? Sunt sigur ca bisericile s-ar goli, si crestinii autentici nu ar renunta la partasia frateasca.
Mi-e dor de comunism....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
o interbare?deci cine e pana la urma presedinte?
RăspundețiȘtergeree adevarat ce ai scris...cu toata libertatea asta avem multi crestini libertini si nu slobozi.si eu is curios cati din cei ce sunt acum in biserici sunt chiar adevarati. ma intrebam si eu odata: oare cu cati din membrii mei ma voi intalni in cer?oare cu toti sau voi avea mari surprize.
cu siguranta ca in cer vom ramane uimiti: vor fi persoane pe care nu ne am fi asteptat sa le vedem, si vor lipsi persoane de care am fost siguri ca ii vom revedea
RăspundețiȘtergereLiviu, apreciez curajul tau de a scrie, dar am cateva obiectii si nelamuriri. De ce nu ar avea intrebarile de ordin politic loc ’in biserica’ - inteleg ca te referi la biserica ca la comunitatea credinciosilor, nu ca la un spatiu fizic consacrat activitatii religioase-cultice. Nu ma refer la cancan politic, la pasiuni marunte pentru barfele electorale, ci la o angajare serioasa fata de realitatea politica in care crestinul si biserica traiesc. Crestinul trebuie sa fie interesat de ’treburile cetatii’, preocupat de liderii politici care hotarasc destinele tarii.
RăspundețiȘtergereNu cred in ghetoizarea bisericii, retragerea din spatiul public si preocuparea exclusiva cu ’lucrurile duhovnicesti’. Nu cred in crestinul-strut, care isi vira capul in nisipul cald al zonei de confort al familiarului bisericesc si spiritual, neglijand cultura in care, vrea-nu-vrea, traieste. Scriptura cere supunere fata de autoritati, dar si furnizeaza modelul angajarii lumii prin participarea la spatiul public, inclusiv sfera politica, intr-un mod credincios Scripturii si intelept.
Prin urmare, desi sunt de acord ca nu orice fel de intrebari de ordin politic, in orice context ’de biserica’ sunt binevenite, ma opun vehement pasivitatii, dezinteresului si, mai rau, descurajarii luarii de pozitie si angajarii ’politicii’ de catre crestin. O astfel de mentalitate produce un crestinism falimentar ce isi rateaza fundamental menirea de sare si lumina in lume.
Cat despre conversatiile si puritatea fratilor in vremea comunismului... ar fi multe de zis. Esti naiv, Liviu. Comunismul romanesc a avut destui sustinatori si complici chiar in randul ’fratilor’. Baptistii, si nu numai, au din pacate mari pete pe istoria lor in perioda comunismului. Nu toti fratii se zideau reciproc, unii, nu putini, dadeau mana cu diavolul comunist si turnau nevoie mare. Desigur, au fost si oameni integri, care au spus NU compromisului, si care raman modele demne de urmat, insa amploarea colaborarii cu regimul comunist este totusi cumplita.
Din ignoranta istorica, Iti doresti mult prea lesne un dicatator si un regim dictatorial. Afla mai intai ororile comunismului si a celorlalte regimuri totalitate, si apoi vezi daca iti mai poti permite luxul iresponsabilitatii de a afirma ca iti e dor de comunism.
N-ai vrea mai degraba trezire spirituala, intoarcere la Domnul in vreme de pace si de libertate? Eu da. Daca vrei sa afli mai multe despre ’parintii’ comunismului si ororile lor, vizioneaza si apoi popularizeaza te rog filmul documentar The Soviet Story (vezi aici: http://www.ciao.ro/videoclipuri/5877-un_film_zguduitor_the_soviet_story.html)
Iarta-mi tonul apasat si te rog nu o lua in nume de rau.
Spor in toate si crestere in discernamant!
Ne vedem curand la biserica.
Natan
Socant documentarul, si intr-adevar comunismul e un lucru rau, care trebuie condamnat, dar eu raman tot la parerea ca in biserica era mai bine in acea perioada, in ceea ce priveste trairea alaturi de frati si relatia personala cu Dumnezeu. Si nu spun ca in ziua de azi nu mai sunt crestini autentici, dar sunt atat de putini ca nici nu-i mai poti vedea de multimea care se inchina formal, ca fariseii pe care i-a criticat Isus...
RăspundețiȘtergere