Miscarea ecumenica lucreaza cu mijloacele amagirii

Amagirea nu este ceva izbitor si nu poate fi demascata imediat. Ea "traieste" tocmai din afirmatii care suna spiritual, religios si biblic, dar in profunzimea lor sunt minciuni. Amagirea "traieste" din faptul ca acopera cu viclenie continutul si doar lingvistii pot depista adevarata profunzime a afirmatiilor prezentate pozitiv. As dori sa aduc aici un exemplu din trecutul recent. O alta piatra de hotar pe calea "unitatii bisericilor" a fost semnarea "Declaratiei comune despre doctrina indreptatirii" care a fost comentata de Vatican in felul urmator: "In Augsburg are loc azi , la aceasta ora un eveniment de o mare importanta. Reprezentantii Bisericii Romano-Catolice si ai Uniunii Mondiale Lutherane semneaza o declaratie comuna despre una din controversele care i-au separat secole intregi: invatatura despre indreptatirea prin credinta... Este vorba de o piatra de hotar pe drumul nu tocmai usor al restaurarii unitatii depline intre crestini... Sa ne incredem in calea ecumenica sustinuta de mijlocirea sfintei Fecioare. Legat de acest subiect Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) a publicat urmatoarele: " Se pervertesc continutul si cuvintele cand se afirma ca documentul deschizator de drumuri contine o schimbare radicala in cunoscuta pretentie romana la autoritate. Invatatura despre indreptatire ramane in continuare o simpla problema". Chiar si comentariul FAZ ridica intrebari. Semnarea de catre biserici a declaratiei comune nu a schimbat nimic in faptul ca Biserica Romano-Catolica pretinde in continuare ca este singura biserica in care putem gasi mantuirea! Dezvoltarea ecumenismului ruleaza pe banda amagirii, deoarece scopul lui Satan este acela de a amagi cat mai multi crestini posibil. El stie ceea ce demonstreaza si istoria Bisericii: amagirea este un mijloc mai bun pentru diluarea credintei decat persecutia sau altfel spus: crestinismul nu trebuie dizolvat si nici eliminat. Ajunge daca este neutralizat. Crestinismul nu va disparea din noua imagine globala despre Dumnezeu, ci va fi golit de orice sens, in ciuda lozincilor bombastice; va ramane fara Cristos , fara Cel care este calea, adevarul si viata. Pretentia lui Isus Cristos de a fi Mantuitorul lumii este temelia Evangheliei si, concomitent, problema cea mai mare a miscarii ecumenice.

Incotro se indreapta miscarea ecumenica? (Partea 8)

Unitate in lucrurile importante, libertate in lucruri secundare, dar dragoste mai presus de toate. Aceasta afirmatie a lui Augustin care suna ata de logic are doua aspecte:

In primul rand se creeaza impresia ca mesajul biblic poate fi impartit in lucruri principale si secundare, in important si neimportant, in principii de baza, care sunt obligatorii pentru toti crestinii si in doctrine pe care fiecare le respecta cum vrea. O asemena atitudine duce pana la urma la urmatoarea concluzie devastatoare, care de fapt este tot mai actuala in ultimii ani: "Important este Isus, restul nu conteaza. Importanta este doar persoana Domnului Isus Cristos, nu lucrarea si invatatura Sa!!". Scopul multor actiuni "interconfesionale" este convertirea, nu indoctrinarea. Din nefericire, Alianta Evanghelica din Germania a renuntat la mai multe din principiile ei de baza pentru a justifica intr-o masura tot mai mare gandirea ecumenica. Nu se poate ca legatura vitala dintre porunca de a misiona si doctrina, evidentiata de insusi Isus, sa fie anulata prin actiuni comune a Bisericii Evanghelice Lutherane, ale Bisericii Romani-Catolice si ale Bisericilor Neoprotestante. Nu se poate sa-L numim pe Isus "o chestiune principala" si, in acelasi timp, sa consideram invataturile Scripturii despre Cina Domnului sau botez ca fiind ceva secundar. Si cu atat mai putin sa acceptam invataturile false ca fiind o traditie speciala a celeilalte biserici. Se stie foarte bine ca prin invatatura falsa a botezului copiiilor exista astazi milioane de crestini cu numele. Si nu este un lucru secundar faptul ca euharistia (adica Cina Domnului) trebuie "jertfita" din nou prin "transformarea" mistica a lui Isus pentru iertarea pacatelor- ca sa nu mai vorbim de faptul ca acest proces isi pierde imediat valabilitatea daca preotul se abate doar o singura data de la textul prescris.

Vizavi de afirmatia lui Augustin mai apare urmatoarea problema: cine va decide ce este important si ce este secundar? Si cum mai putem pune deasupra tuturor acestor lucruri dragostea? Dragi cititori, acceptam prea usor lozinci care suna bine si par spirituale, dar care, de fapt, se abat de la adevarul absolut al Evangheliei.

Incotro se indreapta miscarea ecumenica? (Partea 7)

Construirea de punti in loc de ziduri In Biblie nu apare nicaieri subiectul contruirii de punti. Tema zidurilor este insa amintita de aproximativ 30 de ori deoarece acest subiect despre separare si disociere apare ca un fir rosu de-a lungul istoriei salvarii. Construirea de ziduri este o porunca a lui Dumnezeu pentru a deosebi prietenul de dusman (Isaia 62:6). Zidurile ofera protectie nu numai fata de dusmani, ci, in mod simbolic, fata de influentele celor care nu cred in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov (Isaia 26:1-2). Asa au stat lucrurile in primul legamant. In legamantul cel nou ni se porunceste de asemenea sa tragem linie intre cei nascuti din nou si crestinii cu numele (1 Corinteni 2:14). Exista vreun indiciu clar despre o separare intre cei nascuti din nou si crestinii cu numele? Nu s-au luat oare nenumarate decizii gresite doar fiindca in forurile bisericesti se gasesc oameni necredinciosi? Cum ne justificam activitatea misionara daca in Romania oricum "toti" oamenii cred in vreun Dumnezeu? Pe cine sa intorc la Domnul daca prin puntea pe care o construiesc spun de fapt ca credinta si necredinta nu sunt ata de departe una de alta? Separarea dintre un om nascut din nou si un crestin cu numele nu poate fi anulata prin construirea unei punti, ci doar dragostea lui Dumnezeu. O trasatura permanenta a dragostei Sale este adevarul. Chiar daca ne-ar placea, nu exista nici o diferenta intre a fi salvat pe jumatate si a fi salvat in totalitate, ci doar intre a fi salvat si a nu fi salvat. Atunci cand construim o punte spre omul pierdut sa o facem cu scopul de a-l aduce de partea adevarului, de la intuneric la lumina. Aceasta punte serveste spre mantuire, nicidecum pentru acceptarea generala a crestinilor cu numele si a faptului ca pana la urma credem cu totii aceleasi lucruri. Cine construieste astfel de punti se face vinovat fata de cei care se numesc credinciosi.

Incotro se indreapta miscarea ecumenica? (Partea 6 )

Docrina separa, rugaciunea uneste ! Este adevarat ca Biblia separa de multe ori mai clar decat ne-am gandi. Dar putem noi oare uni prin rugaciune ceea ce este deja separat de catre Cuvantul lui Dumnezeu? Putem nega prin rugaciune ceea ce este interzis de Dumnezeu? Putem noi inlatura doctrina nou-testamentara despre botez sau Cina Domnului pentru a ne uni in rugaciune in lucruri pe care le consideram mai importante? Ce obraznicie!! Cuvantul lui Dumnezeu afirma: " Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul. Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa, si sa nu-i ziceti: Bun venit! Caci cine-i zice: Bun venit! se face partas faptelor lui rele" (2 Ioan 9-11). Cum putem uni noi in rugaciune ceea ce Dumnezeu a separat deja?

Incotro se indreapta miscarea ecumenica? (Partea 5)

Idei seducatoare Una dintre lozincile miscarii ecumenice preluate de multi crestini este: "Doctrina separa, rugaciunea uneste". Alti adepti ai ecumenismului spun: "Noi vrem sa construim punti, nu ziduri". Altii afirma " In lucrurile importante unitate, in lucrurile secundare libertate, dar dragoste mai presus de toate". Toate aceste lozinci suna rational si sunt acceptate fara critici, mai ales fiinca sunt promovate de cei cunoscuti ca si adevarati crestini evanghelici. Dar cele trei lozinci amintite mai sus contrazic categoric invataturile bibliei. Cum e posibil una ca asta? Vezi partile 6,7 si 8...

Incotro se indreapta miscarea ecumenica? (Partea 4)

Nu este nevoie de o credinta noua- ci de un Dumnezeu nou!! Trebuie creeat un Dumnezeu care sa corespunda poftelor si imaginatiei tuturor oamenilor de pe pamant. Acest act al creatiei omenesti este sustinut cu tarie de adeptii ecumenismului. Noul Dumnezeu sau noua imagine a unui Dumnezeu este contrara imaginii Tatalui Domnului nostru Isus Cristos. Acest Dumnezeu nou are acceptul omenirii doar atunci cand Il neaga si Il respinge pe adevaratul Creator si pe Fiul Sau, Isus Cristos, pe cel care este "Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14:6). De fapt nu marturisirile de credinta trebuie sa se uneasca, ci Dumnezeu insusi trebuie sa se conformeze conceptiilor omenesti. Si tocmai acest lucru va conduce in vremurile din urma la inchinarea inaintea unui om. Walter G. Bauer scrie: " Crestinismul distruge viitorul omenirii cu numele 'Isus': acesta-i adevarul! Crestinismul ucide divinitatea cu numele lui Dumnezeu! Acest nume nu mai trebuie rostit de acum incolo, ci trebuie gasit altul! Pentru a putea fi Dumnezeu din nou El are nevoi de un alt nume; si il va obtine, fiindca vrea sa fie din nou Dumnezeu, pentru ca sa fie recunoscut ca singurul Dumnezeu al tuturor oamenilor, care va avea doar o singura pretentie de la noi si ne va da doar o singura lege: sa fim cu toti frati, frati intr-o familie globala compusa din multe popoare. Se vor stabili noi reguli pentru tot ceea ce se va gasi atunci in lume, se va ajunge la incarnarea omului, iar 'fiinta umana' va primi numele noului dumnezeu" Pocesul crearii unui nou dumnezeu este mult mai avansat decat am crede! Acest lucru este confirmat de urmatorul citat al maicii Tereza ... " Daca Il intalnim pe Dumnezeu si Il primim in viata nostra, vom fi un hindus mai bun, un musulman mai bun, un catolic mai bun, un - fie ce om fi - mai bun; Dumnezeu trebuie acceptat doar asa cum exista El in imaginatia noastra". Ecumenismul nu reprezinta suma doctrinelor si traditiilor existente; el reprezinta o noua perspectiva despre lume si viata si despre un dumnezeu in care sa se regaseasca toate religiile lumii. Intr-o revista cu profil religios se spune " Unitatea religiilor promovata de Papa Ioan Paul al II-lea si salutata de sfintia sa Dalai Lama nu este un scop care va fi atins curand. Dar va veni ziua in care dragostea fata de semeni propagata atat de mult de Budha si Cristos va salva lumea, astfel incat omenirea va ajunge la lumina in care vom crede cu totii". Trebuie sa confruntam aceste citate cu Cuvantul sfant si vesnic al lui Dumnezeu. Psalmul 2 descrie foarte bine situatia prezentata mai sus:

1. Pentru ce se întărâtă nemulţumirile, şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?

2. Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:

3. „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!“ –

4. Cel ce stă în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.

5. Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:

6. „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.“

7. „Eu voi vesti hotărârea Lui“, – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

8. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!

9. Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.“

10. Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!

11. Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând.

12. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!.

Miscarea ecumenica este pana la urma o miscare anticristica, chiar daca unele cercuri evanghelice si biserici neprotestate au alte puncte de vedere. In miscarea ecumenica de azi nu se urmareste in primul rand misiunea, ci dialogul dupa principiul: "Crede in credinta mea si atunci voi crede si eu in credinta ta".

Incotro se indreapta miscarea ecumenica? (Partea 3)

Ecumenismul in lumea intreaga Ecumenismul s-a raspandit mult mai mult decat se crede. In principiu nu mai exista drum inapoi, deoarece gandirea ecumenica infiltrata deja in biserici nu mai poare fi corectata, exceptie facand acei indivizi care au puterea de a se separa fara a face comprmisuri. Ecumenismul nu va ajunge la culme doar atunci cand toate bisericile, religiile si comunitatile nu vor semna o marturisire comuna de credinta. Niciodata nu vor participa impreuna la Cina Domnului un musulman convins si un crestin convins, la fel cum nici un catolic nu se va inchina niciodata fecioarei Maria cu un budist. Ravna dupa o unitate mondiala pe plan "religios" dupa motto-ul "Nici o pace mondiala fara pace religioasa" nu inseamna ca fiecare religie isi va aduca propria mostenire, iar o echipa de experti va face din acest amalgam o credinta unitara acceptata de toti oamenii. Aceasta forma a ecumenismului, asa cum si-o inchipuie multi credinciosi, nu poate fi construita si nici nu este de dorit. Nu se cauta apropierea marturisirilor de credinta ca in cazul "Declaratiei comune despre doctrina indreptatirii" dintre Biserica Romano-Catolica si Biserica Lutherana - ecumenismul se invarte in jurul unui lucru mult mai revolutionar.